Portalul ofera informatii complete despre caminele de batrani din Romania.

Partenerii nostri va pun la dispozitie servicii complete de ingrijire pentru batrani, servicii de asistenta medicala, de recuperare si reabilitare, depasirea dependentelor, dobandirea independentei, terapie de grup cu efect recreativ, gimnastica, jocuri si sporturi, activitati culturale, servicii suplimentare pentru personae cu nevoi speciale, analize si investigatii medicale, servicii de ingrijire corporala, masaj si kinetoterapie.

Centrele de ingrijire batrani promovate beneficiaza de recomandarea portalului www.camin-batrani.com iar dumneavoastra aveti garantia serviciilor de cea mai inalta calitate.

Tratament in boala Parkinson

Tratament in boala Parkinson

Desi nu exista un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar si prin modificarea stilului de viata. In general, simptomele pot fi controlate cu succes daca tratamentul este adaptat evolutiei bolii.

In ciuda depresiei si a anxietatii cauzate de boala Parkinson, se recomanda mentinerea unui stil de viata activ.

Obiectivul tratamentului consta in controlarea semnelor si simptomelor pe o perioada de timp cat mai lunga, cat si reducerea efectelor adverse.

Intrucat simptomele bolii Parkinson se datoreaza unui deficit de dopamina la nivel cerebral, cele mai multe medicamente au fost denumite “dopaminergice”, fiind concepute sa substituie deficitul de dopamina, sa copieze sau sa “mimeze” actiunea acesteia

Din schemele de tratament posibile pentru aceasta boala, o componenta esentiala este levodopa (L-dopa), care, dupa ce ajunge in creier, este transformata in dopamina. In organism, levodopa este metabolizata de enzime, proces care determina reducerea cantitatii de medicament care ajunge acolo unde este necesara, adica in creier. De aceea, o inhibitie a acestor enzime stopeaza metabolizarea levodopei si astfel este disponibila in mai mare masura la nivel cerebral, imbunatatind implicit controlul simptomelor.

Medicamentele ofera un bun control simptomatic timp de 4 – 6 ani. Dupa acest interval, invaliditatea progreseaza in ciuda tratamentelor, iar numerosi pacienti dezvolta complicatii motorii pe termen lung. Alte cauze ale invaliditatii in stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturala (tulburarile de echilibru) si dementa.

Tratamentul neuroprotector (posibil) 

Terapiile neuroprotectoare sunt cele care incetinesc pierderea neuronilor dopaminergici. In prezent, nu exista nicio terapie cu rol neuroprotector demonstrat pentru boala Parkinson.

Selegilina este medicamentul considerat drept un posibil agent neuroprotector, desi efectele sale benefice nu au fost in intregime demonstrate. Selegilina poate fi prescrisa inca de la debutul bolii. Ea diminueaza degradarea dopaminei naturale si a dopaminei formate cu ajutorul levodopei. In plus, se pare ca selegilina impiedica formarea de radicali liberi si de toxine, protejand astfel celulele sanatoase.

Tratamentul simptomatic in boala Parkinson

Momentul adecvat pentru initierea medicatiei depinde de mai multi factori (varsta, stilul de viata, gravitatea simptomelor etc.) Medicamentele prescrise au rolul de a reduce simptomele bolii, dar nu opresc evolutia sa. Se recomanda semnalarea oricarui nou simptom ce apare in timpul tratamentului, pentru a face modificarile necesare. Asocierea dintre levedopa si un inhibitor de dopa-decarboxilaza (carbidopa sau benzerazida) este tratamentul simptomatic standard pentru boala Parkinson, cu cele mai putine efecte adverse pe termen scurt.

Levodopa sau L-dopa este un precursor al dopaminei. Levodopa este deseori asociata cu carbidopa sau benzerazida pentru a obtine efecte optime sau pentru a diminua efectele secundare (greturi, varsaturi, ameteala). Intrucat eficacitatea sa scade in timp – medicamentul devine ineficient in 5-6 ani – medicii asteapta in general ca simptomele bolii Parkinson sa fie marcate inainte de a prescrie levodopa.

Agonistii de dopamina – bromocriptina, pergolida, pramipexol si ropinirol – pot fi prescrisi imediat dupa stabilirea diagnosticului, sau in asociatie cu levodopa intr-un stadiu avansat al bolii. Agonistii de dopamina au efecte comparabile cu levodopa + carbidopa/benzerazida in stadiile incipiente ale bolii, dar nu sunt suficient de eficiente in controlarea semnelor si simptomelor in stadiile avansate.

Levodopa si agonistii de dopamina pot provoca somnolenta si scaderea vigilentei, astfel incat capacitatea de conducere a vehiculelor poate fi diminuata.

Medicamentele anticolinergice – benzotropina, trihexifenidil – contribuie la reducerea tremorului la unele persoane, restabilind echilibrul intre dopamina si acetilcolina la nivelul creierului.

Amantadina – are efecte benefice pentru pacientii cu Parkinson. Intrucat amantadina nu permite decat o usoara reducere a simptomelor, ea este utilizata la pacientii intr-un stadiu incipient al bolii. Mecanismul sau de actiune la nivelul creierului nu este inca bine cunoscut.

Antidepresivele sunt prescrise la unii pacienti cu boala Parkinson. Mai multi factori pot antrena stari depresive la bolnavii ce sufera de o boala cronica degenerativa: sarcinile zilnice care devin progresiv mai dificile, modificarile fiziologice ce se produc la nivelul creierului in cursul bolii si efectele secundare ale unor medicamente.

Tratamentul cu levodopa este foarte eficient, mai ales daca este administrat de la bun inceput. Initial, controlul simptomelor este constant si sustinut pe toata durata zilei. Dupa mai multi ani, la unii pacienti apar fluctuatii ale modului in care medicatia proprie controleaza simptomele – de obicei, sunt fluctuatii motorii, dar se observa si grimase involuntare, miscari anormale asemanatoare cu cele de dans (diskinezie) sau contractii musculare involuntare sustinute, ce determina pozitii sau posturi anormale ale diferitelor parti ale corpului (distonie).

Simpotomele uzuale ale scaderii efectului medicatiei (fenomenul de “wearing-off”) sunt motorii (tremor, muschii sunt tepeni, miscarile devin greoaie si dureroase, lente si imprecise) si non-motorii (anxietate, depresie, lentoare in gandire sau probleme de memorie, furnicaturi, neliniste, oboseala, transpiratii, salivatie excesiva, constipatie, variatii ale temperaturii corporale).

Evolutia bolii Parkinson sub tratament

Pacientii observa un control eficace al manifestarilor parkinsoniene cand terapia simptomatica este introdusa pentru prima data. Aceasta perioada "a lunii de miere" se mentine pentru aproximativ trei pana la cinci ani sub terapie cu levodopa. 

Initial pacientii resimt un raspuns stabil pe toata durata zilei desi levodopa are un timp de injumatatire plasmatica (de eliminare din sange) scurt. Este posibil ca aceasta sa se datoreze capacitatii neuronilor din formatiunea nigrostriata de a genera dopamina din levodopa absorbita, sa o stocheze in neuroni si sa o elibereze lent in fanta sinaptica intr-o maniera relativ normala. Deoarece sunt cu 60-80% mai putini neuroni ce produc dopamina, cantitatea de dopamina eliberata din fiecare neuron este crescuta (productie crescuta a dopaminei) pentru a ajunge la starea normala. 

In ciuda terapiei levodopa, progresia invaliditatii continua in timp. Aceasta poate fi datorata unei stimulari dopaminice inadecvate si degenerarea neuronilor in aval de receptorii dopaminici. Exista tendinta de a administra cantitati progresiv crescute de medicatie dopaminergica pentru a scadea invaliditatea functionala.

Variatiile functiei motorii incep sa apara din primul sau al doilea an de la initierea terapiei cu levodopa. Intre aproximativ patru si opt ani, multi pacienti prezinta variatii motorii si diskinezie cu invaliditate clinica. Pacientii incep sa observe ca desi luau levodopa de trei sau patru ori pe zi si mentineau un raspuns stabil, beneficiile dureaza acum doar cateva ore si apoi se atenueaza. Pacientii pot observa initial o durata lunga a raspunsului la levodopa, de patru -cinci ore.

Pe parcursul urmatorilor cativa ani, durata raspunsului se scurteaza, acesta devenind trecator, iar beneficiile durand doar doua - trei ore. De-a lungul timpului, statusul clinic fluctueaza mai mult in concordanta cu nivelurile periferice de levodopa. Probabil aceasta se datoreaza progresiei degenerarii neuronale, iar capacitatea neuronilor supravietuitori de a stoca eficient dopamina derivata din levodopa scade.

In acest timp, multi pacienti vor prezenta diskinezii de doza maxima, constand din miscari de rasucire, de rotire (coreiforme) care apar atunci cand nivelurile centrale (in creier) de dopamina ating nivelul maxim. 

Aceasta marcheaza o etapa importanta in tratamentul bolii Parkinson deoarece limiteaza cantitatea de medicatie dopaminergica care poate fi oferita. In acest moment, este posibil ca dozele mai mari de terapie dopaminergica sa creasca diskinezia de doza maxima. Aceasta "hipersensibilitate" poate genera din expunerea receptorilor post-sinaptici la niveluri rapid fluctuante de dopamina derivata din levodopa. 

Intre anii cinci-zece de terapie simptomatica tratamentul bolii Parkinson se concentreaza pe titrarea medicatiei pentru prelungirea la maxim a timpului cat aceasta este eficace fara diskinezie.

Tratamentul dopaminergic in cantitate mare exacerbeaza diskineziile de doza maxima pe cand medicatia dopaminergica in doza prea mica nu reuseste sa aduca beneficii suficiente. In ciuda unei titrari optime, multi pacienti la opt ani sau mai mult de terapie simptomatica prezinta fluctuatii motorii deranjante sau invalidante si diskinezie. 

In cursul evolutiei bolii unii pacienti dezvolta dementa. Prezenta disfunctiilor cognitive limiteaza de asemenea administrarea medicatiei pentru simptomele motorii deoarece unele medicamente antiparkinsoniene pot agrava confuzia si halucinatiile. Multi pacienti prezinta dificultati de echillibru la zece-doisprezece ani. Aceasta este o alta etapa importanta. 

Adevarata dificultate de mentinere a echilibrului (dezechilibrul postural) nu este ameliorat de nici o terapie antiparkinsoniana actuala. Riscul de morbiditate si mortalitatea al pacientilor creste astfel datorita caderilor. 

Imobilitatea poate pune pacientul la risc crescut pentru infectii iar dificultatile de deglutitie pot creste riscul de aspiratie si malnutritie. Cauzele deceselor in boala Parkinson sunt deseori legate de infectii, vatamari secundare caderilor sau altor boli cum ar fi accidentele vasculare cerebrale sau atacurile de cord. 

Progresia individuala variaza larg. Unii pacienti mentin o functionalitate relativ buna cincisprezece ani de boala in timp ce altii pot suferi invaliditate semnificativa in cativa ani.

Tratament de intretinere

Exista o serie de masuri ce pot fi luate si la domiciliul persoanei afectate de boala Parkinson pentru a face ca aceasta sa faca fata mult mai usor simptomelor. Trebuie sfatuit pacientul sa-si foloseasca energia pentru activitatile strict necesare si sa-si amenajeze locuinta astfel incat sa-i fie foarte usor sa se deplaseze si lucrurile necesare sa-i fie la indemana. Toate acestea il vor ajuta sa fie o persoana independenta.

Exercitiile fizice regulate, o dieta echilibrata sunt foarte importante in cadrul tratamentului bolii Parkinson. Exercitiile pot ajuta la mentinerea tonusului, a coordonarii si a rezistentei, dar si in mentinerea greutatii si in reducerea posibilitatii de aparitie a constipatiei. In ceea ce priveste alimentatia persoanelor cu boala Parkinson este foarte important ca acestea sa ceara toate informatiile privind alimentatia medicului curant, deoarece consumul de proteine poate interfera cu absortia medicamentelor si poate modifica eficacitatea lor.

Este indicat ca pacientii sa-si pastreze o stare cat mai buna de sanatate. O dieta echilibrata, odihna, precum si suportul emotional si practic din partea familiei, pot fi de mare ajutor. Recunoasterea si tratarea depresiei reprezinta o parte importanta a terapiei la domiciliu. Depresia este frecventa la cei cu Parkinson si poate aparea inainte ca boala sa fie diagnosticata.

In boala Parkinson, alimentatia corecta este esentiala pentru o sanatate si un nivel de activitate optima, ca si asigurarea unui grad de energie. O planificare a meselor va poate fi de folos in respectarea unei diete echilibrate, pe baza de legume si fructe, de alimente cu un continut ridicat de proteine, lactate si cereale.

De asemenea, hidratarea este esentiala. Beti suficiente lichide, mai ales apa si evitati excesul de bauturi cu adaos de cafeina sau alcool.

Vitaminele si mineralele sunt o componenta esentiala a unei alimentatii sanatoase. Sursele optime de vitamine si minerale sunt reprezentate de fructe si legume, sucuri din fruncte, nuci, oua si anumite produse din cereale. In plus, unii pacienti pot necesita suplimente nutritionale continand multivitamine si minerale. Consultul de specialitate efectuat de dietecian poate fi util in unele cazuri.

O persoana aflata intr-o faza avansata a bolii este limitata in ceea ce priveste libertatea de miscare si efectuarea activitatilor zilnice. Simptomele se pot modifica de la o zi la alta si efectele adverse ale medicamentelor folosite in cadrul tratamentului pot limita eficienta acestuia. Medicul curant va trebui sa modifice tratamentul in functie de modificarile ce apar in simptomatologia bolii.

Un logoped poate recomanda exercitii de respiratie si de vorbire ce pot sa ajute pacientii, care au vorbirea monotona, imprecisa, soptita, specifica celor afectati de Parkinson, mai ales in stadiile finale.

Trebuie sa existe o modificare si in ceea ce priveste alimentatia, referitor la ce si cum mananca. De exemplu, acestia se pot hrani stand in picioare si mancand cate putin, iar alimentele sa fie cat mai usor de mestecat. Toate acestea pot sa scuteasca pacientul de eventualele probleme legate de alimentatie. Tinand barbia ridicata, inghitind des si evitand dulciurile se poate reduce salivatia.

Blocarea musculara poate fi rezolvata prin efectuarea unor miscari intentionate. Deplasarea catre un punct fix pe pamant, facand un prim pas precis, lung, in stil de mars poate ajuta la depasirea episoadelor de rigiditate musculara.

Tratamentul chirugical in boala Parkinson

Pe scurt, sunt doua variante principale:

stimulare cerebrala profunda (ceea ce am facut eu)
infuzie continua, in doze mici, a unor medicamente pentru a diminua efectele secundare ale acestora

Pentru pacientii ce se gasesc intr-un stadiu avansat al bolii, in care simptomele nu mai raspund la medicatia obisnuita, se poate recurge la o interventie chirurgicala, in functie de starea generala a persoanei si de calitatea vietii.

Una dintre metodele ce pot fi folosite este talamotomia – consta in distrugerea unei parti a talamusului, pentru a reduce tremorul parkinsonian. Talamotomia nu actioneaza asupra bradikineziei, rigiditatii, fluctuatiilor motorii sau diskineziei. Peste 90% din pacientii ce efectueaza aceasta interventie prezinta o ameliorare in tremorul membrului din partea opusa leziunii. Complicatiile unei talamotomii bilaterale sunt comune; peste 25% din pacienti prezinta tulburari de vorbire, motiv pentru care talamotomiile bilaterale sunt evitate.

Palidotomia consta in lezarea chirurgicala a unei parti din formatiunea numita globus pallidus si are drept rezultat o ameliorare importanta a celor trei semne radicale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie), precum si o reducere a diskineziei. Palidotomia bilaterala nu este recomandata, deoarece prezinta complicatii frecvente, printre care dificultati in vorbire, disfagie si tulburari cognitive.

Aceste tehnici lezionale au fost inlocuite de stimularea cerebrala profunda (DBS)– ce consta in implantarea unor electrozi in anumite structuri ale creierului (nucleul subtalamic, globus pallidus, talamus). Electrozii sunt conectati la un stimulator, implantat in regiunea subclaviculara, prin intermediul unor fire de legatura.

Dispozitivul stimuleaza regiunile precise de la nivelul creierului si poate fi adaptat in functie de evolutia bolii, pentru a controla simptomele si a elimina efectele adverse. Pacientul poate controla stimulatorul cu ajutorul unui dispozitiv extern.

Implantarea unui stimulator necesita efectuarea de vizite medicale pentru a ajusta parametrii in functie de modificarile simptomelor, pe parcursul evolutiei bolii.

Amanunte despre neurostimulator gasiti pe pagina producatorului Medtronic sau aici (click pe imagine):

stimulare cerebrala profunda

Stimularea talamica – consta in implantarea unui stimulator la nivelul talamusului. Stimularea talamica reduce tremorul la aproximativ 90% din pacienti dar nu si alte simptome ale bolii Parkinson precum rigiditatea, bradikinezia, diskinezia si fluctuatiile motorii. Candidatii pentru stimularea talamica sunt pacientii cu tremor rezistent la medicatie si cu rigiditate si bradikinezie minime.

Stimularea palidala – consta in implantarea unui stimulator in formatunea numita globus pallidus si controleaza toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie) precum si diskinezia. Candidatii pentru stimularea palidala sunt pacientii cu fluctuatii motorii invalidante, rezistente la medicate si/sau diskinezie indusa de levodopa. Stimularea subtalamica – este in prezent cea mai comuna interventie chirurgicala in boala Parkinson si consta in implantarea unui stimulator in nucleul subtalamic. Stimularea subtalamica controleaza toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson precum si fluctuatiile motorii si diskinezia.

Neurotransplantul este un procedeu experimental, care este in studiu, pentru terapia Parkinsonului. Consta in implantul de celule care sa produca dopamina la nivelul creierului. Aceste celule pot proveni de la un creier fetal, desi folosirea tesuturilor fetale este controversata. In viitor, neurotransplantul poate include si transplantarea nervilor din zonele sanatoase in zonele afectate sau folosirea celulelor modificate genetic.

Neurotransplantul a fost facut unui numar mic de persoane si poate fi facut doar in cateva centre medicale din lume. Informatiile despre eficienta acestui procedeu sunt limitate si pana in acest moment, nu este o optiune reala pentru majoritatea oamenilor.

O alta optiune o reprezinta administrarea de gel Duodopa. Gelul intestinal se administreaza pe termen lung cu ajutorul unei pompe portabile, direct in duoden, printr-un tub permanent montat prin gastrostomie endoscopica percutana, cu un tub extern transabdominal si un tub intestinal intern. Doza zilnica include trei doze ajustate individual: doza bolus de dimineata (pentru atingerea rapida a nivelului terapeutic, in 10-30 min. Doza totala uzuala: 5-10 ml, max. 15 ml); doza continua de intretinere (uzual, 2-6 ml/ora); dozele bolus suplimentare (daca pacientul devine hipokinetic pe parcursul zilei. Uzual: 0,5-2 ml).

sursa: boala-parkinson.ro 

© 2019 Copyright by bvkd-media.ro